Nu departe de locuinta mea din sectorul al 18-lea al Vienei, în Buchleitengasse, se afla, amplasata pe una din case, o placa comemorativa din care reiese ca în anii 1935 pâna în 1937 acolo a locuit poetul român Lucian Blaga – iata evidenta exterioara a ceea ce leaga Viena de România si care reprezinta totodata suportul unei legaturi interioare, iata un fapt care nu pare sa se fi ancorat prea puternic în constiinta noastra, un fapt care ne arata cât de durabile si de cât de intense pot fi asemenea linii de forta ale literaturii. Mi-am procurat o editie bilingva a poeziilor lui Blaga, cu traduceri în limba franceza, si, fara sa cunosc limba, lecturând textele românesti am realizat, în concretetea lor, calitatile care particularizeaza aceasta opera poetica, calitatea sonora si intensitatea imagistica, similitudinea cu autorii nostri, cu Rilke si Trakl, iar când am solicitat unele informatii suplimentare mi-am dat seama ca aceste lucruri nu sunt singurele elemente componente ale unei legaturi – sa ne gândim, de pilda, la Mihai Eminescu, cel care – la fel ca Lucian Blaga – a studiat si el la Viena si din opera caruia au fost realizate o multime de traduceri în limba germana, în parte foarte bune chiar. Prin astfel de stradanii devine perceptibila la fiecare pas o tonalitate proprie, întrezarind în pregnanta melancoliei si în splendidul impetus retoric al acestor texte înrudirea cu unul dintre cei mai mari poeti, Nikolaus Lenau, nascut si el pe teritoriul de astazi al României.

Si astfel am putut sa descopar un continent care-mi fusese necunoscut înca, o contributie în acest sens având si lucrarile lui George Gutu care arata interferentele dintre creatia poetica a unuia dintre cei mai mari poeti de limba germana, si anume cea a lui Paul Celan, si literatura româna. Gutu expune în chip convingator cât de stringenta este cunoasterea poeziei române interbelice pentru întelegerea lui Paul Celan într-un context mai larg, facând referiri la nume precum Philippide, Arghezi si Blaga, dar si Brâncusi. Prin recursul la poezia lui Blaga Gutu a putut formula principiile "procesului lingvistico-metapoetic al autocunoasterii" (Die Lyrik Paul Celans und die rumänische Dichtung der Zwischenkriegszeit, Bucuresti 1994, p. 96).

Un asemenea "proces lingvistico-metapoetic al autocunoasterii" sta si la baza activitatii noastre profesionale si înclin sa cred ca onoarea pe care mi-o acordati i-o datorez chiar acestui principiu:

Vreau sa va multumesc pentru acest lucru, caci, dupa parerea mea, caci aceasta onoare deriva din spiritul unei anumite modalitati de a întelege literatura, aceea de a înlatura granitele trasate de un trecut nefericit, de a transforma literatura într-un mijloc de a crea noi posibilitati de dialog, dincolo de frontierele lingvistice.

Daca sunt onorat aici drept unul care are meritul de a fi promovat literatura austriaca, este firesc ca acest lucru sa ma bucure, dar el nu putea sa se întâmple decât datorita faptului ca aici, la Dumneavoastra, este înteleasa si literatura austriaca, iar aceasta comprehensiune ma determina sa ma simt fericit, pentru ca se demonstreaza astfel ca aceasta limba a noastra este înteleasa si dincolo de granitele tarii, ca aici, la Dumneavoastra, oamenii manifesta disponibilitatea de a-si însusi limbi straine, de a întelege caracterul specific al literaturii austriece, incertitudinile identitatii austriece, si poate ca în cele din urma tocmai în aceasta rezida atractia exercitata de aceasta literatura, iar în ceea ce ma priveste sunt de parere ca aici, în România, exista o serie de spirite cu similare afinitati selective, spirite care sunt capabile sa ne înteleaga, sa ne priceapa pe noi austriecii cu toata marginalitatea noastra europeana, marcata adesea de unele aspecte bizare.

Îmi exprim gratitudinea Dumneavoastra, celor care v-ati asumat osteneala acestei distinctii universitare, care m-ati adus la Bucuresti, domnului Rector, prof. dr. Ioan Mihailescu, domnului prorector, Prof. dr. Ioan Pînzaru, doamnei decan, prof. dr. Sanda Rîpeanu, reprezentantilor organismelor universitare, în special celui care depune o intensa activitate de intermedieri spirituale, profesorului dr. George Gutu.

Ascultând îmbucuratoarele cuvinte care mi-au fost adresate si acceptând, asadar, aceasta distinctie, va rog sa-mi îngaduiti sa nu pun toate acestea doar pe seama persoanei mele, ci si pe seama tuturor acelora care au facut posibil ca eu sa ma pot remarca în functia mea reprezentativa de cadru didactic: Ma refer mai întâi la colegele si colegii mei de la Universitatea din Viena si de la Arhiva literara a Austriei, la fostele mele studente, la fostii mei studenti, care lucreaza acum în posturi de vaza în tara si în strainatate ca cercetatori si cadre didactice în domeniul literaturii austriece, ma refer la multi dintre functionarii care lucreaza în domeniul schimburilor culturale, la Ministerul Învatamântului din Austria, un minister care ofera cu generozitate sprijin studentilor din strainatate pentru a putea studia în Austria si care promoveaza studiile din domeniul filologiei.

În mod deosebit trebuie sa subliniez bursa Franz Werfel, care ofera posibilitatea unei perfectionari profesionale în domeniul literaturii austriece. Dar mai înainte de toate as dori sa le multumesc tinerelor cercetatoare si tinerilor cercetatori veniti la Viena din cele mai diferite tari, îndeosebi celor din România care s-au preocupat îndeaproape cu uimitoare cunostinte si cu multa daruire de literatura tarii mele natale.

Tuturor acestora le datorez faptul ca ma aflu acum în fata Domniilor Voastre si consider ca acesta este si un omagiu adus Austriei, o tara care se doreste reprezentata si prin literatura sa, o atitudine cu care nu te poti întâlni chiar la tot pasul în opinia publica din Austria.

Consider ca aceasta este o demonstratie de apreciere a disciplinei pe care am fericirea de a o reprezenta, filologia germana (asadar nu filologia austriaca!), a unei discipline care odinioara s-a lasat prea usor atrasa în mrejele nationalismului si care astazi, asa cum îmi place sa o spun, se afla în slujba ideii transnationale, contribuind din plin la demolarea zidurile care despart popoarele, fireste, nu în sensul unei uniformizari, ci straduindu-se sa creeze premisele cunoasterii si întelegerii a tot ceea ce este strain, a alteritatii, punându-se astfel în slujba unei Europe în diferentele careia rezida tocmai atractivitatea si taria sa, ale carei atractivitate si tarie se amplifica cu atât mai mult cu cât sfera politica si economica este extinsa mai mult spre Rasarit, caci tara în care ma aflu apartine mental de mult acestei sfere.

Venerabilei discipline a filologiei, fie ca se numeste germanistica, romanistica, anglistica, slavistica sau grecistica, îi revine în acest context, în domeniul politicii culturale, o importanta misiune, pe care nu si-o poate asuma nici o alta disciplina. Învatându-i pe altii în ce constau deosebirile lingvistice si culturale, nu o facem nicidecum cu intentia de a crea noi bariere, ci – folosind cuvintele unui poet german, Friedrich Hölderlin, si punându-le în lumina rostului activitatii noastre practice – pentru a demonstra ca "Orice tip de alteritate este un lucru bun." Sa ne punem fortele, asadar, în slujba acestor reconfortante deosebiri.

Die deutsche und die (von George Guţu besorgte) rumänische Fassung erschienen auch in: George Guţu, Doina Sandu (ed.), Beiträge zur Geschichte der Germanistik in Rumänien (II). Der Bukarester Germanistiklehrstuhl. Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti 2005 (Anm. der GGR.)