Sie befinden sich auf der Web-Seite der Gesellschaft der Germanisten Rumäniens: www.ggr.ro

 

UNIVERSITÄT TRIER

 INSTITUT FÜR GERMANISTIK

 

IN ZUSAMMENARBEIT MIT

INSTITUT FÜR GERMANISTIK DER UNIVERSITÄT BUKAREST

GESELLSCHAFT DER GERMANISTEN RUMÄNIENS 

 

Exzellenz- und Forschungszentrum "Paul Celan"

 Mehrsprachige und interkulturelle Kommunikation in pluriethnischen Regionen Südosteuropas

und

VII. Kongress der Germanisten Rumäniens

Timişoara/Temeswar, 22.-25 Mai 2006

 

Iulia Karin Patrut / George Guţu / Herbert Uerlings (Hrsg.),

Fremde Arme – arme Fremde.

„Zigeuner” in Literaturen Mittel- und Osteuropas

Peter Lang, Internationaler Verlag der Wissenschaften, Frankfurt am Main 2007 [272 Seiten]

[Reihe: Inklusion/Exklusion. Studien zu Fremdheit und Armut von der Antike bis zur Gegenwart

Herausgegeben für den Sonderforschungsbereich 600 „Fremdheit und Armut” von Andreas Gestrich, Lutz Raphael und Herbert Uerlings. Band 3.

Zugleich Band 17 zur Schriftenreihe GGR-Beiträge zur Germanistik / Herausgegegeben von George Guţu]

ISSN 1860-899X; ISBN 978-3-631-56721-0

- Recenzie -

***

 Prezicători, aurari, lăutari…

 „Ţiganii” în literaturile Europei Centrale şi de Est

De Grete Tartler

Tema este din ce în ce mai „la modă”: recent, însuşi Pablo Coelho a publicat un roman (Vrăjitoarea din Portobello), tradus cu succes şi în română (Humanitas a a vândut în 2 săptămâni 20.000 de exemplare) unde eroina principală, dotată cu însuşiri magice, este o „ţigancă” din România adoptată de o familie libaneză (în realitate, e vorba de o familie austriacă, dar după cum se ştie, în limbaj iniţiatic Viena era simbolizată de Orient…)

Între imaginea romantică, puternic luminată alb-negru, şi cea neretuşată a zilelor noastre, reprezentarea literară şi etnografică a „ţiganilor” impulsionează un amplu domeniu de cercetare. Sunt oare „ţiganii” acei artişti mândri, acele nobile şi pasionate caractere din literaturile apusene, sunt ei nedomoliţii stăpâni ai propriilor destine, sau nimic altceva decât robii cu firi orientale, refractari la lege, din scrierile sud-est-europene? Câteva universităţi europene au încredinţat secţiilor de germanistică (fiind totuşi vorba de o ramură a marelui trunchi indo-european) sarcina de a explora această necunoscută şi, astfel, Universitatea din Trier desfăşoară, împreună cu Universitatea Bucureşti, un proiect despre semantizarea „ţiganilor” de la 1850 până în prezent, „Străini în propria ţară”. Pentru că istoria acestui neam e mult prea lăsată în voia legendei şi oralităţii, cel mai adesea reconstruită doar din notaţiile unor „necunoscători, dispreţuitori, urmăritori şi ucigaşi”, cum observa Michael Krausnick (Die Zigeuner sind da. Roma und Sinti zwischen Gestern und Heute. Würzburg 1981).

Lucrările unei conferinţe pe această temă (Timişoara 2006), desfăşurate sub egida Congresului Germaniştilor din România[1], au fost recent publicate[2] - având pe copertă un tablou din anul 1855 (care fusese, până de curând, necunoscut): o pictură de Ludwig Knaus, în care paznicul local întreabă ceata dacă are hârtii de liberă trecere. Imaginea e plină de umor, infatuarea paznicului faţă cu nonşalanţa şi degajarea nomazilor care se odihnesc întruchipând exact contrastul între ordine şi libertate, între stricteţea vieţii citadine şi neîncătuşarea hălăduirii. Iar pentru cine a trăit în România până în 1989, ridicolul controlului de către autorităţi e şi mai evident...

Într-adevăr, compararea situaţiei „ţiganilor” în literaturile Germaniei, Elveţiei, Austriei şi României vădeşte unele puncte comune, dar diferenţele sunt cele care te pot pune pe gânduri. Dacă în primele trei ţări contează contrastul faţă de burghezie, în Principatele Române, unde societatea era preponderent agrară, accentele erau în secolul al 19-lea cu totul altele. „Ţiganii” erau văzuţi în Germania şi Austria, în linie herderiană, ca străini şi asiatici, totuşi li se concedea capacitatea artistică – apartenenţa la indo-europenitate devenind un argument pentru includere; în timp ce „la porţile Orientului” talentul (pe care îl au toate geniile locului...) n-a fost niciodată un argument luat în serios.

O detaliată introducere semnată de Iulia Karin Patrut şi Herbert Uerlings, Fremde Arme – arme Fremde. „Zigeuner” in Literaturen Mittel- und Osteuropas concentrează în jocul de cuvinte: „Fremde Arme – arme Fremde” („Braţe străine – străini sărmani”) principalele teme prezente ca experienţe istorice ale „ţiganilor”: sărăcia şi străinia. Cercetătorii ajung la concluzii destul de amare: dacă la autori apuseni precum Byron, Chateaubriand, Borrow, Karl May, Hugo, Gautier, Mériméé ş.a. apar figuri mândre, cu spirit eroic, în spaţiul sud-est-european determinante sunt cerşetoria, sărăcia, robia. În Austria, unde însuşi poetul e definit ca „ţigan” (Kugler, Lenau), iar „ţiganii” sunt văzuţi ca maeştri ai muzicii şi ai vieţii, în Elveţia şi Germania, unde genialitatea artistică putea fi garantul includerii sociale (efectul inclusiv fiind negat totuşi prin nevalabilitate politică), clişeele dezvoltate au fost cu totul altele decât în literaturile Europei de sud-est..

Asemenea clişee semnalează Anca Rădulescu analizând şi traducând totodată din Ţiganiada. Prezentarea pe care i-o face lui Budai-Deleanu în contextul mişcărilor iluministe nu omite ideile emancipatoare ale acestui poliglot - care a publicat studii în latină, germană şi română, dar care mai cunoştea şi greaca, franceza, italiana, maghiara, polona, ucrainiana, ceva ebraică şi rusă... Budai, care a studiat şi trăit zece ani la Viena, devenind apoi slujbaş habsburgic în Lemberg, a scris şi un tratat despre istoria locuitorilor Transilvaniei, precum şi Kurzgefasste Bemerkungen ueber Bukowina, un fel de eseu politic scris într-o germană „sigură, corectă, la obiect, expresivă”. Cercetând în Bucovina (ca funcţionar) activitatea boierului Vasile Balş, Budai evocase în notaţiile sale toate minorităţile zonei – „moldoveni, ruşi, germani, evrei, armeni, greci, unguri, lipoveni şi ţigani”. Asupra celor din urmă s-a oprit cu simpatie, milă, sau cu „iluministă înţelegere frăţească”. În acest context îşi trasează Anca Rădulescu excepţionala hermeneutică la „Ţiganiada”, una dintre interpretări fiind înţelegerea „ţiganilor” ca alegorie, ca simbol pentru conjuraţi, pentru iniţiaţi (prin misterul originii egiptene sau contrastul lumină-întuneric, înrudit cu alb-negrul simbolic al „dalbei ţigănii”).

Despre alte înfăţişări în literatura română şi în literatura de limbă germană din România scrie Raluca Rădulescu, zăbovind asupra înţelepciunii eroului lui Haşdeu (în Răzvan şi Vidra), asupra descrierii modului de viaţă ţigănesc în Şatra de Zaharia Stancu, sau asupra fantasticului exotic din La Ţigănci de Mircea Eliade. Deosebit de interesantă mi s-a părut concluzia acestei ultime referiri: la Eliade, portretul colectiv primeşte o aură care ar putea să însemne că „ţiganii” pot fi văzuţi pozitiv doar prin depăşirea graniţelor realităţii.

Studiul semnat de George Guţu (Das Ethnospezifische und das Menschliche. Gedanken zur Gestalt des „Zigeuners” im Werk von Hans Bergel) aduce câteva lămuriri asupra unui autor necunoscut publicului românesc (romanele acestuia, Der Tanz in Ketten, Innsbruck 1977 şi Wenn die Adler kommen, München 1996, nu au fost încă traduse, după ştiinţa mea[3]). Erich Bergel este şi unul dintre cei mai atenţi observatori ai plurietnicităţii transilvane: lui i se datorează o conturare a arhetipurilor etnice din Transilvania care a făcut epocă (românul -„de origine traco-slavo-romană, cioban”, ungurul - „euro-asiat fino-ugric, vânător şi războinic”, germanul - „de origine germanică, ţăran” şi „ţiganii”, goniţi în secolul al 14-lea de către ostaşii lui Timur Lenk spre Europa de Sud-Est, denumiţi astfel după grecescul thingano (pronunţat thigano - numele unei secte din Asia Mică). George Guţu observă că Erich Bergel nu pune în prim plan pitorescul şi picarescul acestora - ci nepăsarea, dezinvoltura, nonşalanţa, caracteristici pomenite şi de clasicul Lenau.

Studiul Alexandrei Millner despre quasi-necunoscuta autoare austriacă Marie Eugenie delle Grazie (1864-1931), de origine din Banat (a cărei povestire Die Zigeunerin, 1885 pune în valoare ,,vraja acestei culturi”) nu omite umbrele aduse de sărăcie, pasiune dezlănţuită, nerespectarea ordinii sociale), ca, de altfel, şi cel al Valentinei Glajar despre romanul lui Erich Hackl Abschied von Sidonie (povestea adoptării unei copile de „ţigan” de către o familie austriacă, deportarea şi sfârşitul tragic al fetei la Auschwitz). Herbert Uerlings în Zur Repräsentation von „Zigeunern” in der Schweiz seit dem 19. Jahrhundert, ca şi Anna-Lena Sälzer comentează imaginea „ţiganului” în operele scriitorilor elveţieni Gottfried Keller, Carl Durheim şi Mariella Mehr; în timp ce extrem de interesanta analiză a Iuliei-Karin Patrut („Zigeuner”, Juden und die Kunst. Zu einem Ausgrenzungsdiskurs bei Richard Wagner, Franz Liszt und Houston Stuart Chamberlain) abordează durerosul capitol al discriminării – practicată, spre ruşinea breslei, chiar de mari artişti

Clişeele adânc înrădăcinate au, din păcate, ecouri până în zilele noastre, când nu se poate încă vorbi de înţelegerea corectă, nediscriminatorie, a migraţiei romilor în spaţiul UE sau de tratarea şi protejarea lor ca cetăţeni egali cu toţi ceilalţi cetăţeni ai Uniunii şi, implicit, ai României. Politicile publice europene nu ţin suficient seama de caracterul european al acestei minorităţi. Demersul depinde însă nu numai de bunăvoinţă, ci şi, după cum demonstrează volumul de studii al germaniştilor, de cunoaşterea lacunară a subiectului; efortul intelectualităţii europene - care poate fi de lungă durată – începe să se concentreze în această direcţie.


[1] Forumul: 'Zigeuner' als Fremde und Arme? Zur Darstellung von 'Zigeunern' in literarischen und ethnographischen Texten (în cadrul Secţiei 6) - în colaborare cu Universitatea din Trier, Germania.

[2] Iulia Karin Patrut / George Guţu / Herbert Uerlings (Hrsg.), Fremde Arme – arme Fremde. „Zigeuner” in Literaturen Mittel- und Osteuropas. Peter Lang, Internationaler Verlag der Wissenschaften, Frankfurt am Main 2007 [Inklusion/Exklusion. Studien zu Fremdheit und Armut von der Antike bis zur Gegenwart. Herausgegeben für den Sonderforschungsbereich 600 „Fremdheit und Armut” von Andreas Gestrich, Lutz Raphael und Herbert Uerlings. Band 3. Zugleich Band 17 zur Schriftenreihe GGR-Beiträge zur Germanistik / Herausgegegeben von George Guţu]

[3] Semnalăm cititorului că au apărut deja: Hans Bergel: Dans în lanţuri. Roman. În româneşte de George Guţu, Editura Arania, Braşov 1995; Hans Bergel: Când vin vulturii. Roman, Editura Fundaţiei Culturale Române. În româneşte de George Guţu, Bucureşti 1998. (Webmaster GGR)

*****

[Apărut în: România Literară, nr. 40, 12 octombrie 2007 (anul XL), p. 19. Redacţia www.ggr.ro a operat câteva necesare modificări.]

  

www.e-scoala.ro

Imagine Romania!

Lernen Sie Deutsch - Kliken Sie hier