GERMANISTIKINSTITUT DER UNIVERSITÄT BUKAREST

ALOCUŢIUNEA

 prof. univ. dr. dr. h.c. mult. Theodor Berchem,

preşedintele Universităţii din Würzburg, preşedintele DAAD, rostită cu ocazia decernării titlului de doctor honoris causa

al Universităţii din Bucuresti

 (3 iunie 1997)

Un semn al recunoaşterii strânselor legături seculare dintre popoarele noastre

 

Domnule Rector,  domnule Prorector, doamnă Decan, domnilor Decani, dragi colege şi colegi, dragi studente şi studenţi, prea stimate doamne, stimaţi domni, [1]

Mulţumesc din inimă pentru frumoasele cuvinte care s-au spus aici. Este pentru mine în egală măsură o deosebită onoare şi o mare bucurie să mă aflu azi în mijlocul dumneavoastră, la Bucureşti, pentru a primi titlul de doctor honoris causa al acestei Alma mater bogată în tradiţii. În urmă cu foarte mulţi ani – aş putea spune aproape într-o altă existenţă – când, ca tânăr student mă luptam noapţea cu tema lucrării mele de doctorat „Contribuţii la studierea numelor de păsări în limba română“, nici nu puteam bănui că legăturile mele cu această ţară, cu România, cu poporul său, cu limba sa şi cu lumea păsărilor sale, vor fi adâncite într-un mod atât de neaşteptat, îmbucurător si măgulitor în acelaşi timp. Gândindu-mă la acea perioadă plină de strădanii şi îndoieli, cu care se confruntă orice tânăr doctorand, mă simt cu atât mai recunoscător pentru onoarea pe care mi-o faceţi astăzi prin acordarea titlului de doctor honoris causa.

Apreciez însă această distincţie nu numai ca pe o onoare personală, ci o consider mai curând un semn al recunoaşterii strânselor legături seculare dintre popoarele noastre, dintre exponenţii lor pe plan intelectual şi universitar. Prin urmare îmi permit să accept titlul de doctor honoris causa atât ca reprezentat al unei universităţi germane cu o tradiţie de peste 400 de ani, Universitatea Julius Maximilian din Würzburg, Bavaria, cât şi ca reprezentant al unei organizaţii germane recunoscută pentru activitatea ei internaţională de mediere în domeniul universitar, Serviciul German de Schimburi Universitare, în fruntea cărora mă aflu de mai mulţi ani ca preşedinte.

Dacă mă refer la aceste funcţii nu o fac din vanitate deşartă, ci cu un scop bine definit. Ţin foarte mult, atât ca persoană particulară, cât şi în calitatea mea de purtător al funcţiilor menţionate, ca deja amintitele legături dintre România şi Germania să rămână şi în viitor tot atât de strânse cum au fost – aproape totdeauna – în trecut. Mai mult, dacă ar fi după mine, legăturile dintre naţiunile noastre ar trebui să fie în viitor şi mai strânse, şi mai intense.

Astăzi ni se oferă mai mult ca oricând această şansă. Putem considera deja ca aparţinând istoriei anii în care cele două blocuri politice europene, Vestul si Estul, se confruntau cu ostilitate. De la marea schimbare care a zguduit continentul nostru mai acum 8 ani şi a răsturnat aproape toate formele existente, a trecut timpul necesar pentru eliminarea radicală a vechilor structuri şi fundamentarea de noi structuri. Şi tocmai aici, in Europa Centrală si de Est, prin urmare şi în România, s-au produs transformări pe care noi toţi, înainte de 1989, nici în cele mai temerare visuri nu ni le-am fi putut imagina.

Nu se poate nega însă – şi nici eu nu doresc să prezint lucrurile în roz – că drumul spre meleaguri noi este stâncos şi dificil. Obstacole nenumărate, unele tardiv de recunoscut, stau în calea reformatorului, împiedică drumul lui neabătut spre progres. Şi tocmai dumneavoastră, stimate doamne şi stimaţi domni, ca reprezentanţi ai vieţii spirituale, culturale şi ştiinţifice a ţării dumneavoastră, puteţi desigur depune mărturie în acest sens. Colegul dumneavoastră, domnul Andrei Pleşu, descria foarte exact această situaţie într-un articol apărut de curând în hebdomadarul german „Die Zeit“. Citez în traducere: „Povestea suferinţelor ştiinţei în Europa de est ar merita o cercetare proprie. Pe baza cunoştinţelor câştigate, vestul ar putea redescoperi dragostea pentru riscul intelectual, interesul pentru neprevăzut, pentru o angajare ştiinţifică bazată pe fantezie şi curaj, şi nu numai pe pragmatism şi evaluări. Mai puţin realism, mai puţin conformism, acesta este modelul de gândire pe care l-ar putea oferi oamenii de ştiinţă esteuropeni după lunga lor călătorie prin imperiul posibilului.“

Ceea ce domnul Pleşu descrie aici pe un ton uşor ironic este o situaţie a cărei rezolvare cere celui în cauză un maximum de angajare şi o profundă încredere în viitor. Modului în care dumneavoastră, dragi colege şi colegi, acceptaţi această provocare i se cuvin cel mai înalt respect şi cea mai deplină admiraţie.

Din multe discuţii personale pe care le-am purtat ştiu că în regiunea şi în ţara dumneavoastră există câteva elemente constante: voinţa fermă de reînnoire, curajul contaminant al schimbării, decizia energică de reinstaurare a unei comunităţi intelectuale funcţionale, comunitate care se face deja remarcată în sistemul cultural şi educativ reconsolidat.

Aş dori să citez în acest context afirmaţiile Ministrului de Externe german, domnul dr. Klaus Kinkel, care acum câteva săptămâni spunea aici la Bucureşti următoarele: „Cursul reformelor nu este simplu, dar reprezintă unica şansă. De aceea voinţa de reformare nu are voie să slăbească.“ Întocmai ca şi ministrul nostru de externe, la ale cărui afirmaţii mă asociez întru totul, mulţi cetăţeni germani au realizat însemnătatea efortului prietenilor noştri esteuropeni. Mână în mână cu această recunoaştere merge însă şi convingerea unora dintre concetăţenii mei că simpla admiraţie nu este suficientă. Şi din partea noastră se cer fapte. Ca preşedinte al DAAD-ului mă aflu în situatia fericită de a putea menţiona relaţiile îndelungate şi extrem de fructuoase care leagă organizaţia mea de partenerii săi români. Că dorim să intensificăm în continuare contactele şi schimburile universitare am dovedit-o clar încă de la începutul anilor '90 – cel puţin aşa sper. Şi pe acest drum plin de succes şi realizări vrem să păşim mai departe şi în anii ce vin.

Pentru mai multă claritate permiteţi-mi să mentionez câteva fapte care demonstrează impresionant nivelul înalt al colaborării noastre. începând cu anul universitar 1991/92 cifrele schimburilor noastre interuniversitare au crescut în aproape toate domeniile. Iată numai câteva exemple care ilustrează această afirmaţie: în anul universitar 1996/97 au primit burse anuale de aprofundare a studiilor în Germania 32 de licenţiaţi români, alţi nouă au fost şi sunt încă pentru un semestru oaspeţii noştri, iar în 1996 s-au putut mijloci trei docenturi de scurtă şi una de lungă durată. Nu vreau să uit nici pe cei 9 lectori de limba germană trimişi la Universităţi din ţara dumneavostră. N-aş vrea să trec sub tăcere faptul că aceste cifre – nicidecum concludente – prezintă din punctul de vedere al DAAD-ului un inconvenient. Dacă totul s-ar desfăşura după dorinţa noastră, mult mai mulţi tineri germani, studenţi şi licenţiaţi, ar profita de posibilitatea de a absolvi o parte a studiului sau o parte a lucrărilor lor de cercetare în România. De aceea ne-am propus ca pe viitor să intensificăm schimburile universitare în ambele direcţii. Un rol important în această acţiune îl joacă cele nouă parteneriate „universitare“ pe care DAAD-ul le-a promovat în cadrul programului său dedicat „partenerilor europeni“. Una dintre aceste alianţe leagă universitatea dumneavoastră de partenerul ei german, universitatea din Hamburg.

Bunăvoinţă din partea oamenilor de ştiinţă şi a aparatului administrativ universitar există aşadar în egală măsură de ambele părţi, germană şi română, aşa după cum o dovedesc aceste date fragmentare. şi am ferma convingere că în ţările noastre politica a recunoscut şi ea necesitatea şi utilitatea schimburilor spirituale şi de personal, întro ducând colaborarea peste hotare În planurile ei de perspectivă. Dispunem deja de cei mai buni purtători de cuvânt posibili ai acestei politici: preşedintele statului dumneavoastră, Emil Constantinescu, şi preşedintele nostru federal, Roman Herzog. Vă întreb, unde se poate presupune mai multă comprehensiune pentru problemele culturii şi ale ştiinţei decât în ţări ale căror preşedinţi sunt foşti profesori universitari sau chiar rectori? Această coincidenţă este un semn pozitiv şi încurajator!

În încheiere daţi-mi voie să arunc  o privire în lumea legendelor şi a miturilor. Se spune că un păstor valah cu numele de Bucur îşi păştea turma pe un petec de pământ neasemuit de frumos. Şi locul l-a fermecat într-atât, încât şi-a pus deoparte băţul lui de călător veşnic pe drumuri, s-a statornicit şi a clădit o biserică. Curând tot mai mulţi oameni s-au aşezat în jurul bisericii şi astfel luă naştere un oraş. Dumneavoastră ştiţi cu toţii, doamnelor şi domnilor, la ce oraş mă refer. Pentru un filolog ca mine un amănunt din această frumoasă poveste este desigur deosebit de înteresant: botezarea oraşului Bucureşti după numele păstorului Bucur.

„Mă bucur“ înseamnă: sunt mulţumit şi fericit. Această nuanţă pozitivă, pe care păstorul din legendă a transmis-o prin numele său locului ales de el, răsună azi în inima mea.

Căci şi eu mă bucur de istoria bogată în tradiţii care leagă popoarele noastre.

Mă bucur că mă aflu astăzi printre dumneavoastră şi că sunt tratat cu atâta mărinimie şi onoare.

Şi mă bucur gândindu-mă la colaborarea noastră de viitor, pe care o întrezăresc prietenească şi plină de roade.

mulţumesc.


[1] Precizăm că prof. dr. Theodor Berchem şi-a ţinut alocuţiunea în limba română. Redăm aici versiunea Domniei Sale. Versiunea în limba română precum şi cea în limba germană (datorată lui George Guţu) au apărut şi în volumul:

George Guţu, Doina Sandu (ed.), Beiträge zur Geschichte der Germanistik in Rumänien (II). Der Bukarester Germanistiklehrstuhl. Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti 2005.

[Apărut iniţial în revista „Zeitschrift der Germanisten Rumäniens“, nr. 1-2 (11-12) / 1997, p. 301-303.

Prof. dr. h.c. mult. Theodor Berchem a participat la 2 iunie 1997 la deschiderea celui de al IV-lea Congres Internaţional al Germaniştilor din România la Sinaia. 

Propunerea de acordare a titlului de doctor honoris causa d-lui prof. Berchem a fost înaintată de prof. dr. George Guţu, căruia i s-au alăturat Catedra de Limbi Germanice, Consiliul Profesoral al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi Senatul Universităţii din Bucureşti. ]

(Nota SGR / Anm. der GGR)

 

www.e-scoala.ro

Imagine Romania!

Lernen Sie Deutsch - Kliken Sie hier